INTERVIU Viața inedită a unei stewardese românce: “Viața mea este o aventură continuă, dar sunt și multe sacrificii”

Anul viitor, Moira Tomescu va sărbători 10 ani de când este stewardesă

Moira Tomescu este o tânără de 33 de ani din Timișoara. Ultimii 9 ani din viață și i-a petrecut pe culoarele avioanelor, unde spune că a cunoscut oameni extraordinari, iar viața sa a fost o continuă aventură. Este și acum îndrăgostită de cariera pe care și-a ales-o, dar recunoște că pe viitor și-ar dori un stil de viață mai liniștit și echilibrat. Moira a povestit pentru cititorii Blitznews experiențele inedite pe care le-a trăit, dar și regulile strice ale companiei din Qatar unde a lucrat, când nu avea voie să primească în apartamentul său nici un bărbat după ora 22, chiar dacă acesta făcea parte din familia sa. Tânăra timișoreancă a lucrat pentru Carpatair, Qatar Airways, iar în prezent este angajata a celor de la Royal Jet.

– Când ți-ai dat seama că îți dorești să fii stewardesă? Și a fost ceea ce te așteptai sau ești dezamăgită acum?

– Cred că prin școala generală am avut această idee, acest vis. Apoi am mers în alte direcții pâna după terminarea facultății când, lucrând ca interpretă la un proiect european, am cunoscut pe cineva care lucrase la o companie aeriană. De la o discuție la o cafea, am ajuns să trimit un CV și în două luni eram în drum spre interviu la Carpatair. Aveam în minte o idee preconceputa, știam putin despre aviație, mai nimic.

În primavara lui 2008 a început aceasta aventura pentru mine și până în prezent au fost cam rare momentele dezamăgitoare. În general, sunt incântata de alegerea făcută, este specială viața printre nori.

– Lumea crede că meseria de stewardesă este ceva superb, că vizitezi atâtea locuri, pe gratis practic, dar puțini știu cum stau lucrurile de fapt. Cum le-ai explica cât mai simplu ce program ai și prin ce trece o stewardesă?

– Eu am lucrat la 3 companii diferite și la fiecare a fost altfel. La prima nu prea rămâneam la destinație, majoritatea zborurilor erau dus intors. Dar îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam, mergeam la lucru mereu bine dispusă, apoi aveam confortul de a mă întoarce acasă. A doua companie, fiind internațională și foarte mare, mi-a oferit prilejul de a mă plimba puțin prin lume, ceea ce a fost un vis implinit, chiar dacă nu rămâneam mai mult de 24 de ore la destinație. În prezent lucrez la o companie privată, pasagerii fiind VIP și destinațiile sunt diverse, dar nu se bazează pe turism. Pasagerii actuali zboară mai mult în interes de serviciu și de obicei în țările din împrejur sau Europa.

– Care este cel mai neplăcut moment pentru tine în avion?

– Sunt zile când este foarte mult de lucru, mâncarea nu este bună, poate nu m-am odihnit destul, pasagerii sunt dificili, colegii nu sunt nici ei prea bine dispuși, dar oricum ar fi, m-am obișnuit cu aproape tot. Poate vei râde, dar mie nu îmi place în avion ca pasager. Fiind pasager, nu mă pot simți ca la mine acasă, nu deranjez niciodată echipajul cu cereri speciale și încerc să am la mine tot ce este necesar pentru un zbor,chiar și apă.

– Fiind tot timpul pe drumuri, ce înseamnă viața personală pentru o stewardesă?

– Viata mea personală nu a avut de suferit din cauza jobului. S-au schimbat de multe ori cercurile de prieteni. În țară aveam o gașcă minunată, dar și în cei 5 ani petrecuți în Qatar am întâlnit oameni extraordinari. Tot acolo am avut și o relație foarte frumoasă cu un om deosebit. Ce a fost mai dificil a fost să țin legătura cu prietenii din România, dar de obicei ne vedeam în concedii. Acum este mult mai bine. Lucrez în rotație, ceea ce înseamna că 8 săptămâni zbor, iar 4 sunt în concediu. Este minunat! Viața personală este mai mult acasă acum.

– Mi-ai povestit că în trecut, când lucrai în Qatar, aveai tot felul de reguli stricte și ciudate din partea angajatorului. Poți să le detaliezi?

– Da, în Qatar erau într-adevăr reguli mai stricte, dar trebuie să le înțelegi din punctul de vedere al culturii musulmane, care este mult mai conservatoare. Ca niște exemple, angajații stăteau în clădiri de fete și clădiri de băieți, niciodată mixte. Puteai merge în vizită la cine voiai dar trebuia sa pleci de acolo până la 10 seara. Apoi, cu 12 ore înainte de un zbor trebuia să fii la tine acasă și aveai voie să ieși maximum 90 de minute din apartament. În drumul spre aeroport trebuia să folosești doar transportul pus la dispoziție de companie sau un taxi legal, iar o persoană de sex masculin te putea lăsa la lucru doar dacă era înrudită cu tine. Îmi mai aduc aminte că în Qatar, atâta timp cât eram în uniformă nu aveam voie să folosesc niciun fel de electronice.

Sau uite, un lucru care era chiar neplăcut. Dacă venea familia în vizită, membrii familiei de sex opus nu aveau dreptul să stea cu tine în casă, erau nevoiți să meargă la un hotel.

– Există tot felul de zvonuri despre probleme medicale în timp pentru stewardesele cu o carieră lungă. Știi ceva despre asta? Și până la ce vârstă plănuiești să faci această meserie?

– Din auzite pot să îți spun că am auzit că există anumite riscuri, precum boli ale sistemului circulator, boli digestive sau că femeilor le-ar scădea fertilitatea. Dar nu am aprofundat prea mult subiectul. Mi-aș dori să renunț peste câțiva ani la această carieră, dar nu din cauza acestor riscuri, ci pentru că îmi doresc poate un stil de viață mai sănătos și mai echilibrat.

Moira, într-un moment de relaxare după un zbor în Vietnam

– Sunt adevărate poveștile cu stewardesele noi? Că li se fac glume atunci când se află la primele zboruri?

– Da, se fac glume cu noii veniți, de obicei la primele zboruri. Uneori, dacă rămânem la destinație, îi spunem ca trebuie să ne invite pe toți la cină sau să ia o sticlă de șampanie scumpă. Uneori glumele merg un pic mai departe, le spunem că cei noi curăță toaleta sau nu primesc mâncare. Când intră și comandantul în joc atunci ies cele mai reușite momente. Am văzut tot felul de reacții nostime, expresii de neuitat și chiar mini atacuri de panică, însă întotdeauna glumele sunt inocente.

– Care este sfatul tău pentru cei care se tem să zboare cu avionul?

– Avionul este cel mai sigur mijloc transport din lume. Oamenii se tem pentru că nu au niciun fel de cunoștiinte despre cum funcționează un avion și poate nu sunt de blamat.

Un avion este construit în asa fel încât sa nu poată să cadă din nori cu viteza și cu botul în jos. Zboară singur încadrându-se în niște parametri exacți. Dacă pilotul dă la manșă o comandă nepotrivită de orice fel, sistemele de bord îl atenționează. Multora li se pare că aud zgomote ciudate, decolarea și aterizarea îi sperie, văd bucăți din aripa mișcându-se, totul devine suspicios, un pic înfricoșător. Le recomand să se concentreze pe lucruri pozitive, să se hidrateze și să se uite pe geam ca să înțeleagă ce se întâmplă.

– Le recomanzi pasagerilor să mănânce mâncarea din avion? Există tot felul de legende în privința asta.

– Da, fără nicio problema. Mâncarea din avioane este gătita cu ceva timp înainte, dar este congelată. O masă ocazională în avion este chiar interesantă, cred. Pentru stewardese este puțin mai complicat.  Dacă mănânci ani de zile mâncarea din avion, poți avea tot felul de neajunsuri nutriționale sau să iei în greutate.

– Mi-ai spus că lucrai la o companie mare, acum lucrezi pentru o companie VIP. Care sunt diferențele?

– La marile companii există zboruri regulate, ai doar 30 de zile de concediu pe an și sunt mari reduceri pentru angajați și pentru familia sau prietenii lor la biletele de avion. Cu pasagerii VIP, cu care lucrez acum, este ceva mai diferit. Cunoști șefi de stat, familii regale sau echipe de fotbal care închiriază avionul. Și este diferit și faptul că aflu doar cu o zi înainte unde voi zbura și când mă voi întoarce. Nu pot planifica nimic în cele 8 săptămâni în care lucrez.

– Se pot câștiga bani frumoși din această meserie? Cât poate câștiga o tânără în primele luni după ce termină școala de pregătire dacă are norocul să fie cooptată într-o companie mare?

– Da, se poate câștiga destul de bine, dar durează. Trebuie să fii pregătit să începi de jos, dar dacă în timp ajungi șefă de cabină avantajele financiare sunt mult mai mari. Sunt alte companii care plătesc o anumită sumă pe zi indiferent de zbor sau de destinație. Când lucram în România câștigam destul de bine în raport cu ce salarii erau atunci. În Orientul Mijlociu salariul mi s-a dublat, iar apoi chiar mi s-a triplat când am devenit șefă de cabină. Dar trebuie luat în considerare și faptul că 1000 de euro, de exemplu, înseamnă ceva în România și cu totul altceva în Qatar.

“Mi-a spus cineva că noi, cei care zburăm, trăim mai multe vieți într-una. Și chiar așa este. Aș recomanda oricui să încerce o viață de steward sau stewardesă”

Moira Tomescu

 

Comentarii

DISTRIBUIȚI
Adrian Bucur

Absolvent de Jurnalism și Drept, mi-am petrecut tinerețea în redacția Gazetei Sporturilor din Timișoara, după ce primii pași în presă i-am făcut la Ziua și TVR. După o pauză de câțiva ani, am ajuns la concluzia că prima dragoste nu se poate uita și am decis să revin pe baricade.