OPINIE Adrian Bucur. De ce pierdem lupta cu cocalarul?

Speranța multora pentru această țară este viitoarea generație, dar în ea supraviețuiește  un specimen tot mai greu de învins.

Îl știți cu toții și îl vedeți aproape zilnic. Domină mai ales traficul, iar nonșalanța lui, de cele mai multe ori, te lasă incapabil de a mai avea vreo replică. Este cocalarul autohton, pentru care bunul simț nu înseamnă absolut nimic. El se ghidează după regulile lui, iar tot ce îl înconjoară este doar ceva adiacent.

Pentru a analiza cât mai bine aceste rânduri trebuie să înțelegeți baza acestor rânduri. Ieri am avut proasta inspirație de a încerca să ies din țară până în Ungaria. Proastă rău, recunosc. Mi-a luat “doar” 4 ore și am “învins” doar în a treia vamă spre care m-am dus.

Dar ceea ce putea fi o zi pierdută total s-a transformat într-un experiment interesant. Ieșirea din țară se realizează pe două benzi, sensul opus de mers având altele două. Poate că totul ar decurge normal într-o situație inedită, cum a fost cea de ieri, dacă nu ar fi apărut el, cocalarul.

Într-o oră de așteptare la vreo 4 km de punctul vamal am numărat vreo 100 de mașini care au fentat coloana. O sută de cocalari pentru care orice regulă este egală cu zero.

Românul care vrea să se răscoale împotriva lui încearcă atunci să îl blocheze cumva. S-a întâmplat și ieri când brusc s-a mai format o coloană de așteptare care a blocat instantaneu banda a doua din sensul opus de mers. Dar pentru cocalarul șef acest lucru este un nimic. El merge cu 80km/h și pe a patra bandă, singura lăsată liberă pentru cei care intrau în țară. Tot el gesticulează nervos dacă cel care vine din sensul opus îndrăznește să nu se dea la o parte.

Acesta este cocalarul foarte periculos. Pe el nici nu îl poți contesta dacă nu vrei să îți riști integritatea corporală. Este exact genul de om care defechează fără niciun fel de regret pe timpul tău. Doar timpul lui contează, iar al tău deloc, pentru că în mintea lui tu ești un nimeni. El trece vama în 30 de minute și apoi râde de tine cu domnișoara botoxată din dreapta că ai așteptat ca un prost ore întregi. Chiar se bucură că “te-a făcut”. Din păcate, acest tip de personaj nu mai este o excepție. El începe să apară tot mai des până în punctul în care nici măcar nu te mai surprinde.

Dacă cedezi, ajungi față în față cu el, exact cum am pățit și eu. De pe cele trei benzi care așteptau la vamă, am hotărât să mă întorc pentru a aborda o altă variantă de ieșire din țară. Am ajuns pe singura bandă care mai era liberă din sensul opus de mers și am dat nas în nas cu el. De departe cel mai periculos cocalar, cocalarul profesionist. Drumul a fost deblocat doar de poliție, după ce am mai așteptat câteva minute, dar cocalarul profesionist rămâne în final tot cel nervos și neîmplinit. El avea un microbuz în care transporta 8 oameni, și conducea cu viteză pe banda 1 de pe sensul opus de mers. Reușiți să înțelegeți?

“Chiar așa greu ți-a fost să dai 20 de metri în spate cu ăia din spatele tău, bă? Ne deblocam mult mai repede”. Asta a fost ceea ce a găsit el de cuviință să spună. Înțelegeți, voi oamenilor normali? Nu aveți cum să îl învingeți pentru că în mintea lui el nu greșește cu nimic. Tu ești cel vinovat, tu ai greșit pentru că nu i-ai făcut loc. Este exact genul de șofer care nu semnalizează niciodată, nu ține cont de semnele de circulație, te bagă pe tine prin șanțuri, el nu are nicio zgârietură și apoi te anunță nonșalant că el este șofer profesionist de zeci de ani și nu a avut niciun incident în trafic.

Singurul personaj care îl mai poate opri este cel care în mintea cocalarului este asimilat cu “șefu’”. Polițistul. Dar și polițistul s-a săturat: “Vă dați seama cât timp mi-ar lua să le dau la toți nesimțiții aceștia amendă și în cât timp am debloca toată circulația? Nu are sens”. Și după această replică, el rămâne cocalarul triumfător. Iar tu rămâi doar cu conștiința împăcată că ai cei 7 ani de acasă și că ai, totuși, o altfel de educație. Este singurul lucru care te mai încălzește.

 

Comentarii

DISTRIBUIȚI
Adrian Bucur

Absolvent de Jurnalism și Drept, mi-am petrecut tinerețea în redacția Gazetei Sporturilor din Timișoara, după ce primii pași în presă i-am făcut la Ziua și TVR. După o pauză de câțiva ani, am ajuns la concluzia că prima dragoste nu se poate uita și am decis să revin pe baricade.