Un înger în pantalonași albaștri. „Speranță de sărbători”

Și? Ți-ai făcut planurile de sărbători? Unde îți petreci Crăciunul? De Revelion te-ai gândit la ceva sau aștepți, ca de obicei, până în ultima clipă?

Dar e veselie, oricum! Sărbătorile de iarnă sunt cele mai mișto din an. Reintalnire cu familia, miros de cozonac, mese îmbelșugate, vin fiert, cadouri. Zile libere, introspecții, planuri.

E, la planuri, pentru familia puștiului în pantalonași albaștri din fotografie s-a terminat șmecheria. Singurul lor plan e să strângă 4000 de Euro, cât cheltuie alții în noaptea de Revelion, pentru a afla dacă micuțul lor are vreo șansă să prindă Crăciunul următor.

Cam atât de nedreaptă e viața cu unii!

În urmă cu 4 ani ani, Alin a fost diagnosticat cu tumoare cerebrală. N-o să vă plictisesc cu foarte multe detalii. Au urmat o operație pe creier, în care l-au ținut 7 ore pe masă, chimioterapie, radioterapie, medicamente cu pumnul, într-un cuvânt, a urmat chin. Chin pentru mâna asta de om și durere pentru părinți.

Dacă și tu ești părinte, știi că nu exagerez cu nimic! Când micuțul tău are o suferință și nu poți să i-o iei, simți cum te topești pe picioare. Ești mamă? Plângi fără să te vadă, până rămâi fără lacrimi. Ești tată? Dai cu pumnii în ziduri și ai sfărâma pietre în mâini, numai să se faca bine copilul.

De patru ani de zile, așadar, mama și tatăl lui Alin bănuiesc că nu mai sunt oameni pe lume. Nici un părinte nu ar trebui să-și îngroape copilul, gândește-te doar la asta, atât de disperați trebuie că sunt!

Deși a luptat cu cancerul mai bine de patru ani, pentru Alin veștile nu sunt deloc bune. Are metastază.

Nici cu termeni medicali n-o să insist. O să-ți spun doar că perfidul ăsta de cancer i s-a întins la alte organe. Îl măcina pe micuț.

Ta-so!? Un munte de om, câine din peluză, braveaza de când îl știu, că-l știu de știut, de pe Facebook.

Mama pare copleșită în poze, dar e mamă, știți cum e, de câte ori văd o fotografie în care are obrazul lipit de-al lui Alin îmi dau lacrimile. Nici unul nu vrem să știm ce e în sufletul ei și cum reușesc oamenii ăștia să meargă mai departe. Dar trebuie să meargă, sunt obligați să o facă, mai ales că Alin mai are un frate!

Timid, muntele de om a cerut ajutor mai întâi la prieteni, online. Apoi, și-a făcut curaj și a apelat și la o fundație, la Ringier.

De unde știu asta? Pentru că într-o marți, pe 31 octombrie, a apărut un articol în Libertatea cu povestea lui Alin. La finalul lui, sunt conturile afișate unde oamenii pot ajuta. Se poate și prin sms, formezi un număr, scrii ALIN și îi trimiți 2 euro. Atât! O singura dată, nu îți ies din cont mai mulți bani.

Nici nu mă gândeam că nu se strâng, dar, o săptămână mai târziu, ieri, pe 6, a postat o fotografie cu Alin, în mașină, pe bancheta din spate. Iar mesajul era ăsta.

„E trist și obosit. Aleargă cu noi de azi dimineață să strângem banii de plecare în Turcia. Până acum am primit doar refuzuri sau promisiuni. Am vrut să punem câte o urnă să putem strânge cei 4000 de euro. Nu ne dăm bătuți. Noi suntem eroi și învingători. Voi, oamenii, spiridușii.”

Înțelegeti? În 7 zile de la apariția articolului în Libertatea, care are vreo 300.000 de mii de unici pe zi, după ce povestea a apărut și pe mai multe pagini ale unor fundații, după ce a făcut apel la „câinii” alături de care merge pe stadion și la toți prietenii din realitate și de aiurea, oamenii ăștia n-au reușit să strângă 4000 de Euro. Repet, asta e suma pe care trebuie s-o plătească pentru a afla dacă cel mic are vreo șansă să prindă Crăciunul următor. Iar Alin așa era, trist și obosit, probabil că nu înțelege mititelul de ce trebuie să îndure atât chin când ar fi trebuit să se gândească doar la săniuș.

Tu? Ți-ai făcut planurile de sărbători? Unde faci Revelionul?

Aruncă un ochi pe fotografie, te rog! Vei observa voioșia de pe fața lui Alin, fir-ar să fie de treabă, față tumefiată de tratamente grele, menite să facă bine undeva, dar care distrug în altă parte! Vei remarca, probabil, și banii care îi dau afară din casă! Vei vedea și luxul în care trăiesc, acolo la ei, într-o comună uitată de lume, la Castelu!

Mai uită-te odată, te rog!

Și apoi formează, om bun, numărul care să le aducă și lor speranță!

Comentarii

DISTRIBUIȚI
Daniel Șendre

Fost jurnalist la Gazeta Sporturilor şi colaborator al Academiei Caţavencu, cu o experienţă acumulată în presă de peste 10 ani, experienţă pe care o pun acum în slujba cititorilor BlitzNews Magazine. Cu responsabilitate şi drag.